Postări populare de pe acest blog
DOMNIȘOARELOR IAR L-AM VISAT PE NICOLAE LABIȘ
În fiecare clipă realitatea mă izbește în față irealitatea rupe din carnea mea bucăți mari din poemele mele de dragoste atârnă pe gardurile femeilor din satul meu natal câinii fug cu colacii iluziilor mele nocturne în cozile lor mândre ca niște steaguri la o manifestație anti-realitatea românească apoi se încaieră prin șanțurile haikuurilor mele de weekend dincolo de retina imaginației fetele mari se joacă de-a v-ați ascunselea cu sentimentele mele erotice de copil cu efect întârziat babele satului mă recunosc ca lider de necontestat și eu ce (mai) fac cu poezia pe umăr ca o pușcă iar vreau să vânez moartea căprioarei dintr-un foc halal poet cu scaunul singurătății la cap n-am ce zice n-am ce scrie pauză de viață cică atât se poate COSTEL ZĂGAN, REVISTA EXTEMPORAL LIRIC, NOV./DEC. 2022
ARTA-I ARTĂ CE MAI
Mă zbat pe viață și pe moarte pentru poemele mele infracționale extrăgând suflul vital din falsul tratat de manipulare al anei blandiana ori din cultura în tranziție a lui viorel ilișoi ca să râdem împreună de peripețiile bravului soldat SS dar pierzîndu-ne în cele din urmă în imaginarul lui jean-paul sartre COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE


.jpg)
Comentarii
Trimiteți un comentariu