ZODIA POESIS

 De îngerul de pază tragi ca de o ață de nimic nu-ți pasă tăcerea te-nvață COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

pomul de iarnă trofeul primăverii floarea de gheață Costel Zăgan  

 fotografie crăpăturile nopții picior de fată Costel Zăgan

 Îți fuge talentul pe buze îți fuge talantul în nori să sară toți să te acuze tu n-ai dreptul să mori Îți fuge talantul în nori îți fuge pământul în sus e timpul iar să cobori e timpul să fii tu Iisus Îți fuge pământul în sus să sară toți să te acuze însă toți Doamne nu-s de fuge talantul pe buze De cade talantul din nori și istoria cu tine-o măsori COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

Mă zbat pe viață și pe moarte pentru poemele mele infracționale extrăgând suflul vital din falsul tratat de manipulare al anei blandiana ori din cultura în tranziție a lui viorel ilișoi ca să râdem împreună de peripețiile bravului soldat SS dar pierzîndu-ne în cele din urmă în imaginarul lui jean-paul sartre  COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE

 în palma goală focurile de gheață se aprind pe rând COSTEL ZĂGAN